Cu Sony la un ceai

Din când în când diverși cunoscuți mă întreabă ce aparat să-și cumpere: “Nikon sau Canon?” Și, de câțiva ani, le recomand să-i dea o șansă și lui Sony.
Eu am un Nikon D700 și un Canon 5D mark II. În ciuda bătrâneții lor sunt mulțumit de amândouă. Dar, din când în când îi dau o șansă și lui Sony ? O astfel de șansă s-a “întâmplat” la sfârșitul lunii ianuarie: am petrecut 15 zile în Taiwan: în Taipei și Miaoli (la Tea Sage Hut).
Tea Sage Hut este un loc în care ceaiul este tratat foarte serios. Cei de acolo caută ceaiuri cât mai bune, practică mai multe ceremonii ale ceaiului, editează revista Global Tea Hut. Și îi învață și pe alții despre ceai. La un astfel de curs am fost primit de către Tea Sage Hut.

În acest drum am folosit bătrânul meu Nikon D700 și Sony A7R II – prin amabilitatea F64 / Sony. Ceea ce urmează este un pseudo-review despre Sony A7R II. Nu este un review propriu-zis deoarece nu am făcut teste tehnice, comparații riguroase. Este o impresie personală, subiectivă. Review-uri serioase poți găsi pe net.

Mai jos poți citi părerea mea după 15 zile de lucru cu Sony A7R mark II.
Puncte forte Sony A7R II
• Lucrul cel mai vizibil: este mic. Și mai ușor. Este foarte plăcut să lucrezi cu el “afară”, la drum: îl cari mult mai ușor, iar atunci când faci fotografii pe stradă atragi mai puțin atenția.
• Specificațiile tehnice: full frame, 42 MP, filmări 4K, foarte sensibil (în low-light), stabilizare încorporată…
• Vizorul. Este mirrorless: nu are vizare prin pentaprismă și oglindă. Ceea ce m-a făcut să fiu sceptic inițial. Dar, vizorul electronic a fost o surpriză foarte plăcută: se vede foarte bine. Iar noaptea se vede mai bine față de un DSLR. În plus, pentru mine, vizorul electronic a venit cu încă două avantaje: – atunci când filmezi poți să vezi imaginea – la alegere – în vizor sau pe LCD. Iar eu prefer să mă uit prin vizor atunci când filmez. Ceea ce la un DSLR nu poți să faci la fel de simplu; poți să folosești o lupă (de tip LCDVF) pe care o atașezi la LCD – dar, asta înseamnă un accesoriu în plus. Al doilea avantaj ar fi că poți să vezi imaginea (review) în vizorul electronic. Ceea ce este bine atunci când e multă lumină afară. Și e foarte bine dacă porți ochelari doar pentru citit; odată reglată dioptria în vizor poți să faci fotografii / filmări, dar și să le vezi după ce le-ai făcut în vizor. Fără să fie nevoie să fie îți pui ochelarii că să vezi LCD-ul.
Puncte slabe Sony A7R II
Desigur că trebuie să existe și un revers al medaliei:
• Consumă foarte multă baterie. Pentru aproximativ 1000 de fotografii lui Sony A7R II i-au trebuit 6 acumulatori (întregi), în timp ce Nikon D700 a consumat o singură “liniuță”
dintr-un singur acumulator.
• Butoanele sunt prea sensibile: pe un drum de câteva minute – în care l-am ținut pe Sony A7R II pe umăr – diafragma s-a schimbat singură. A plecat de la 4 și a ajuns la 16.
• Senzorul din viewfinder (care face trecerea automată de la LCD la viewfinder) este prea sensibil – lucru care încurcă uneori.

Ambele liste ar putea fi mult mai lungi, însă concluzia mea este că Sony (mirorless full-frame) este un aparat foarte bun. Și, sper ca în curând să stea lângă bătrânele mele Nikon și
Canon ?

Articol apărut pe blogul f64